Relaxarea la birou

Deseori uitam ca suntem fiinte ce trebuie sa poarte povara materialului. Nu suntem energie pura. Depindem de un invelis carnal, ce ne ajuta, ne protejeaza si ne constrange. Trupul nostru trebuie sa fie menajat, ingrijit in permanenta, caci altfel riscam sa ramanem fara un ajutor esential.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre mintea noastra. Se pare ca ea este pricina multor necazuri pricinuite trupului. Cu cat e mai stimulata mai mult, cu atat e mai in verva, mai creativa, mai plina de idei. De aceea, entuziasmati de mintea noastra, tindem sa uitam de corp.

Desi mintea controleaza totul, trupul are propriile legi, carora trebuie sa ne supunem. Nu putem sa-l hranim doar cu informatii, ganduri, idei. Are nevoie de baza materiala. Are nevoie de odihna. Este ca o masina care trebuie ingrijita permanent, daca vrem sa ne bucuram de ea cat mai mult timp.

Munca este un factor de stres, de entuziasm, de oboseala, de fericire, de ordine si haos. Ne inalta si ne doboara, in acelasi timp. In vartejul muncii uitam de partea materiala a fiintei noastre. Ii oferim prea putina odihna, prea putin timp de refacere, prea putin combustibil sau unul de proasta calitate.

Se iau hotarari de schimbare in bine. Decideti sa va schimbati stilul de viata, sa deveniti adeptul unuia sanatos. Ma intreb cat dureaza. Sau daca macar il puneti in practica. Nerabdarea este specifica oamenilor. Ii caracterizeaza mai ales pe tineri. Vrem rezultate imediate si de durata.  Visati in continuare! Nu exista asa ceva!

Ne plictisim repede si revenim la viata haotica si nesanatoasa. Nu-i asa? Apoi punem din nou piciorul in prag, luam iar decizii sanatoase etc. Interesant ciclu, nu? Cat credeti ca veti rezista asa? Pana la 30-40 de ani?

Eu am constatat ca ma iubesc destul de mult, caci am cam evitat genul acesta de comportament. Si, da! Muncesc de la 20 de ani. Dar poate firea, poate instinctul, ceva m-a facut sa nu cad in genul asta de capcane. Pur si simplu am inteles destul de repede ca daca eu nu am grija de mine, atunci nimeni nu o va face.

Ce masuri am luat pentru linistea mea sufleteasca? Iata cateva:

Dorm minim 8 ore. Daca nu reusesc, sunt extrem de tafnoasa toata ziua si foarte obosita. Stric feng-shui-ul tuturor colegilor, nu numai al meu.

Intarzii la serviciu. Bineinteles, depinde de zi. Dar am constatat ca daca intarzii 5 minute, ma simt mult mai pusa pe treaba. Este probabil ideea aceea ca poti sa o faci.

Pauza de masa e sacra. Stabilii-va clar o ora in care va opriti din munca si mancati. Si mai ales respectati-o! Iesiti cu colegii, mancati la bucatarie cu o carte in mana.. Nu conteaza! Respectati pauza de masa!

Pauzele mici si dese, cheia marilor succese. Iesiti la tigara! asa este denumita acea pauza de 5 minute. O data pe ora iesiti 5 minute pe balcon, jos la iesire, oriunde. Ridicati-va de la computer si iesiti.

Gasiti-va un refugiu! Un parc, o ceainarie – in cazul meu -, mansarda casei in care aveti firma, un birou gol, o cafenea.. Luati o carte, un mp3player, orice si duceti-va acolo pentru jumatate de ora. Dupa o saptamana veti intelege de ce e asa de bine.

Acestea sunt doar cateva idei. Eu le practic. Nu chiar pe toate in fiecare zi, dar cel putin pe toate cat pot de des. Oh! Iar acest articol a fost scris in ceainarie, pe un caiet studentesc de matematica, cu creionul. Am mancat prajiturele japoneze Anjin-san si am baut ceai verde japonez cu orez prajit.

Unde exista vointa, exista o cale!

Popularity: 3% [?]