Noile dependente ale omului modern

La mesele cazinourilor sau pe internet, sute de mii de oameni sunt dependenti de jocurile de noroc. Trebuie sa ii privim in acelasi mod ca pe alcoolici sau dependenti de droguri?

Conform primelor studii comparative, similitudinile sunt frapante.

Jocuri, cumparaturi, sex, sport, munca, internet… Din momentul in care isi petrec timpul liber prea mult cu aceste placeri, ii tratam ca dependenti.

De ce acest fenomen are o asemenea importanta astazi? Oare aceste dependente de comportament sunt cu adevarat periculoase ca si cele provocate artificial prin diverse substante?

Pentru a explica acest mod de a privi un fenomen relativ nou, Michel Lejoyeux, sef al serviciului de dependenta din cadrul spitalului Bichat, Franta, invoca societatea actuala care incurajeaza excesele si gasirea placerii in hiperconsum.

„Dintr-odata, explica el, persoanele care cauta prea mult sa se conformeze modelului social dominant – gasirea placerii fara limita – cad in dependenta.

Se intampla ca in cazul pacientilor lui Freud, care deveneau isterici deoarece isi refulau dorintele pentru a se conforma modelului dominant, retinerea.”

In plus, Marc Valleur, medic sef la centrul medical Marmottan, Franta, remarca: “Societatea noastra este ambivalenta: ea favorizeaza hiperconsumatorismul, stigmatizandu-l in acelasi timp. Ori tocmai aceasta ambivalenta amplifica fenomenul dependentei”.

El stabileste astfel o paralela intre dependenta de spatiul virtual si fenomeul calatorilor nebuni de la sfarsitul secolului XIX, fenomen descris de filosoful canadian Ian Hacking:

„In acea epoca in care se dezvoltau mijloacele de transport, calatoria era vazuta minunata si periculoasa in acelasi timp. Atragea. Astazi, acelasi fenomen se produce in legatura cu internetul: toata lumea ii ridica in slavi meritele, considerandu-l in acelasi timp foarte periculos, o proteza pentru memorie care ne impiedica sa mai gandim.”

De aceea, anumite persoane sunt atrase de aceasta ambivalenta care pentru ele reprezinta o forma de sfidare. Deoarece internetul este grozav si in acelasi timp periculos, asemenea unui drog, vreau sa incerc si vom vedea mai departe. Cam aceasta este atitudinea.

Cu toate acestea, societatea noastra are tendinta sa stigmatizeze prea repede orice forma de dependenta. Trebuie sa fim prudenti.

O asemenea inmultire a dependentelor poate sa duca la tratarea cu medicamente a unor comportamente umane.

Este cam greu sa ne imaginam, nu-i asa, ca cineva ar putea sa vina sa fie consultat pentru ca munceste prea mult sau face prea mult sport.

Cu totii suntem dependenti de multe lucruri, fara ca acesta sa fie considerat o boala. Nu devenim bulimici datorita faptului ca avem nevoie sa mancam. Mancarea e o dependenta.

O tratam ca atare? Normal ca nu. In plus, exista foarte multi policonsumatori  – de exemplu fumeaza si beau in acelasi timp – care se dedau uneori abuzurilor si cu toate acestea nu devin dependenti.

In acest context, cum sa stim daca anumite dependente comportamentale sunt de aceeasi natura ca cele ale toxicomaniilor si, deci, potential la fel de periculoase?

Atunci cand este patologica, dependenta invadeaza existenta subiectului, in detrimentul oricaror altor investitii afective si sociale.

Dependenta patologica este o boala care se supune unor criterii destul de simple. Pierderea controlului cantitatilor consumate, timp important petrecut pentru a consuma sau a-si reveni din efectele consumului, pofta obsedanta de a reveni si imposibilitatea de a intrerupe acest comportament, in ciuda consecintelor negative.

Cu toate acestea, parerea este ca nu exista decat doua dependente comportamentale care pot fi comparate cu drogurile dure: jocul excesiv si cumparaturile.

Acestea sunt singurele care cauzeaza daune atat de mari, incat pacientul vine singur la medic.

In cazul jocurilor, se pare ca jocurile de noroc sunt mult mai grave decat jocurile video, mai ales cele jucate in retea si care creeaza o dependenta mult mai usoara.

Raportul riscului nu e acelasi. In cazul jocurilor de noroc, persoana poate sa se ruineze si totusi sa continue sa joace, chiar daca e o sinucidere sociala. In jocurile video murim si renastem de mai multe ori pe ora.

Riscul este mai mic, iar lipsa socializarii este mai indepartata.
O paralela se poate face si intre heroina – drogatul stie ca poate sa moara la fiecare injectare – si tigara – pericolul mortii este mult mai indepartat, mai ales cand suntem tineri.

Cat despre cumparatorii compulsivi, ei pot foarte repede sa aiba finaluri neplacute. Exista femei care se prostituau pentru a punea avea bani si a cumpara obiecte de care nu aveau nevoie.

Incercand sa afle daca aceste doua tulburari sunt de aceeasi natura ca toxicomania sau alcoolismul, neuropsihologii spera sa gaseasca o forma de sinergie intre tratamente.

In Statele Unite unde acest fenomen este foarte raspandit, jocul excesiv face subiectul unei dezbateri pentru a se stabili daca poate fi considerat ca o dependententa fata de un produs. Inca din 1980, aceasta tulburare apare in DMS IV, biblia americana in ceea ce priveste clasificarile bolilor mentale.

Jocul excesiv este trecut in categoria „tulburarilor controlului impulsurilor”, alaturi de piromanie, cleptomania, si nu in categoria „tulburarilor produse de o substanta”.

Cu toate acestea, ideea de a pune, in urmatarea versiune a DMS, jocul si substantele in aceeasi categorie isi croieste drum, deoarece in primele studii comparative s-au observat similitudini.

Din punct de vedere social, jocul excesiv actioneaza ca un drog. Atrage mai ales barbatii tineri, in cautarea senzatiilor tari.

Atunci cand femeile incep, de obicei mult mai tarziu, cad mult mai repede in capcana.

Din punct de vedere clinic, jocul excesiv se apropie de toxicomanie. La inceput exista o cautare a placerii, apoi placerea antreneaza consecinte negative. Trebuie sa reincepi pentru a simti din nou placere si a atenua suferinta. Astfel devii dependent.

Efectul jocului se apropie mai mult de excitanti, cum ar fi cocaina si amfetaminele, decat de categoria opiumului.

Jocul nu naste dependenta fizica, asa cum o fac substantele din categoria opiumului, ci o dependenta psihologica, foarte apropiata de cea provocata de excitanti. Astfel, cu masinile de joc la indemana, se trimit usor si des impulsurile placerii.

Din momentul in care jucatorul se opreste, este torturat de pofta irezistibila de a reincepe. In plus, jucatorul patologic este deseori precum un toxicoman, este policonsumator, caci foarte rar acesta nu fumeaza si nu bea in acelasi timp.

Americanii sunt cei care realizeaza la moment singurele studii asupra acestei probleme in laboratoare. Aceste studii comportamentale indica faptul ca jucatorii si toxicomanii obtin scorurile cele mai ridicate la testele ce masoara impulsivitatea si cautarea de senzatii.

La nivel biochimic, jocul de noroc modifica probabil sistemul de recompensa in creier, provocand eliberarea unei cantitati anormale de dopamina, apropiata de cea indusa de excitanti.

Aceasta ipoteza este acreditata si de faptul ca anumite medicamente, ce se dau pentru boala Parkinson si care stimuleaza receptorii dopaminei, provoaca efecte secundare, precum dependenta de joc, de cumparaturi sau sex.

Un pacient francez a castigat un proces in instanta, demonstrand ca devenise atat de dependent de joc incat se ruinase, ajungand chiar sa fure din buzunare, datorita unui astfel de medicament.

Studii ale imaginilor cerebrale in plina activitate compara activitatea cerebrala a jucatorilor patologici cu cele ale jucatorilor sanatosi.

S-a observat o dereglare a sistemului de recompense la nivelul cortexului prefrontal ventromedial si a striatului, asemanatoare cu cele provocate de excitanti.

Micile recompense atribuite rapid activeaza mai mult aceste zone la subiectul dependent de joc si substante din categoria opiumului decat la subiectul sanatos, ceea ce l-ar impinge pe dependent sa ia decizii rapide si riscante.

Nu numai dopamina este responsabila. Aceleasi dereglari au fost observate la jucatorii dependenti si la alcoolici in sistemul serotoninergic, care controleaza impulsivitatea, intr-un studiu realizat in 2002.

Tot ce ne ramane de facut este sa studiem cat mai mult pentru a intelege mai bine mecanismele neurobiologice sub-adiacente ale jocului patologic, cat si a legaturilor cu alte tulburari ce prezinta o pierdere a controlului impulsurilor.

Popularity: 2% [?]