Minunata mea casa – refugiul si siguranta

Cand casa ta devine refugiu, atunci tot ce poti face este sa iti creezi propriul cuibusor in care sa te simti in siguranta. Cum? Iata cateva idei.

Iarna da idei citadine, vara e plina de inspiratii pastorale. Decoratorii cu si fara diploma adulmeca firul de romanita, viseaza la capite proaspat cosite, la glastre cu muscate, la nisip incins si la miros de alge putrede.

Revistele de decoratie interioara incep sa ocheasca peste linia de centura a urbei si imagineaza o ambianta cu prospetimi rurale, cu scaune de papura, cu cosuri rotunde de rafie, cu rogojini racoaroase, cu fel de fel de obiecte aduse din gospodarii patriarhale:

• roaba vopsita, transformata intr-un bar portativ;
• un fier de calcat vechi – in chip de ghiveci de flori;
• pe un perete varuit, doua furci incrucisate ca doua halebarde
• roata de tors asezata in loc de cinste, ca un obiect care atesta nobletea mainilor de aur;
• un gramofon vechi, cu palnie naiva ca o gluma de pe vremea bunicii;
• un felinar de trasura prins langa usa de la intrare;
• un ceaun impovarat cu margarete, atarnat cu lant deasupra bufetului;
• un leagan de copil agatat de o barna si amenajat ca un bar exotic, a carui miscare oscilatorie il va face mult mai interesant
• un blidar – un dulap in care se pastreaza oalele, o rasnita veche, o scoarta in culori de foc, – ma rog, zeci si zeci de lucruri la care ne-am uitat fara sa le vedem si pe care le descoperim acum cu uimire amuzata.

Si totusi frumusetea unui unic lucru nu mai e destula. O casa, una singura, e doar un detaliu de peisaj. Un bloc frumos pe o strada urata e necuviincios. Intr-un oras cautam ansamblul. Defectele se scad din calitati. Trandafirii se impart pe cap de locuitor. Important nu-i catul, nu-i deimpartitul. Important e totalul.

Un interior este si el o atmosfera. Culorile se valorifica una pe alta. Volumele curg unele din altele. Nimic nu este ceva doar prin sine. Oglinda traieste prin lumanarea din fata ei si lumanarea pentru chipul peste care va palpai o seara. Important nu-i scaunul, nu e lustra cu multe brate, nu e pendula cu orele ei tarzii. Important e totalul.

De aceea…

• Cand vine primavara, cand incepe sa miroasa a fir crud de iarba, beti zeama de urzici ca sa va subtiati sangele si pregatiti-va sa ascultati inima lucrurilor anonime, pulsul crengilor de meri, zumzaiala razoarelor. Pregatiti-va sa vedeti si dincolo de frumusetea din vitrine. Fiti sensibili la hazul obiectelor iesite din uz. Redescoperiti ca nimic nu se pierde si ca totul se poate pune in valoare.
• Nu va ganditi numai la ce puneti pe voi, numai la bluzite, pantaloni. Casa voastra e tot ca o rochie. Covorul dumneavoastra este cea mai frumoasa trena pe care ati purtat-o vreodata. Niciun cercel nu va da mai multa stralucire decat lampa care va atarna deasupra crestetului. Locuinta voastra e o problema de rima, deci de poezie. Trebuie sa rimati cu odaia in care stati.

Apartamentul vostru face parte din fiinta voastra. Armonizati-l cu nuanta ochilor dumneavoastra! Rasturnati-va in el nostalgiile! Faceti-i confidente! Dovediti-i ca sunteti spiritual/a, grav/a, ca va place franchetea, ca sunteti vulnerabil/a in fata gingasiei, ca stiti sa pretuiti, ca nu sunteti las/a.

Locuinta voastra este scena faptuirii voastre. De departe, de la mare distanat, trebuie sa se simta ca acolo respire o fiinta unica.

Cum cine? Tu!

Popularity: 4% [?]