Puterea plantelor

Oare cati dintre noi suntem constienti de faptul ca suntem clienti fideli ai celei mai mari si mai vechi farmacii din lume? V-ati gandit vreodata ca banala cafea sau infuzia de ceai pe care cei mai multi dintre noi le ingeram in fiecare zi fac parte din dulapiorul cu medicamente al naturii?

Anumite plante, minerale, produsele apicole si unele produse animale fac obiectul studiului fitoterapeutilor sau herbologilor, studiu ce continua neintrerupt de peste 25.000 de ani—atunci cand omul preistoric si-a impartasit stiinta sub forma de picturi extraordinare pe peretii unei pesteri din Franta.

Vremea si ceasul rau au surprins un vanator acum mai bine de 7500 de ani si l-a pastrat in gheturile Alpilor impreuna cu cele mai pretioase posesiuni ale sale—arcul si un saculet cu ierburi medicinale.

Istoria fitoterapiei nu se opreste aici. A mers impreuna cu istoria civilizatiilor: cu sumerienii, egiptenii, apoi cu grecii si romanii—Hipocrat, Galen, Dioscorides—ale caror lucrari despre tratamentul naturist au constituit baza medicinei europene pana in secolul XVII.

Lumea islamica infiinteaza scoli de medicina in jurul anului 1000 e.n., Avicenna fiind cel care a adus utilizarea plantelor si a remediilor naturale la rang de stiinta prin introducerea notiunilor de studiu clinic, studiu clinic randomizat si test de eficacitate, notiuni cu care stiinta moderna spune da sau nu teoriei si supozitiilor. Descoperirea Americilor si contactul cu civilizatiile Asiei au adus medicinei europene noi cunostinte si plante exotice.

Incepand cu al doilea mileniu al erei noastre rolul plantelor in medicina a inceput lent, dar sigur sa fie preluat de substantele chimice (arsenic, mercur, sulfat de cupru, sulf, fier), aceasta “alchimie” deschizand drumul pentru chimia si biochimia moderna si de aici pana la chimioterapie nu a mai fost decat un pas.

Fitoterapia e un domeniu extrem de variat. Pe langa sutele de specii de plante cu potential curativ trebuie luat in consideratie si numarul mare de proceduri de extractie a principiilor bioactive, care influenteaza la randul lor compozitia chimica a produsului final.

De aceea este gresit sa aplicam principii de ordin general cand vorbim de tratament naturist. Totusi un consens exista din acest punct de vedere: fitoterapeutii admit faptul ca medicamentele sunt mai utile in situatii de urgenta decat remediile naturiste, cazuri in care e necesara o actiune rapida si salvatoare, tinandu-se mai putin seama de efectele adverse.

Pe de alta parte adeptii fitoterapiei sustin ca pe termen lung utilizarea plantelor aduc pacientului beneficii in sensul prevenirii imbolnavirii, precum si asigurarea unei nutritii sanatoase.

Surprinzator este faptul ca in societatile occidentale fitoterapia e privita de multe ori cu neincredere, ca o moda trecatoare sau ca ultima instanta acolo unde medicina moderna este neputincioasa.

Acest lucru este partial indreptatit deoarece nu exista decat putine studii temeinice care sa demonstreze fara echivoc eficienta sau ineficienta remediilor naturiste, nu exista studii clare care sa stabileasca dozele si metodele de extractie cele mai eficiente, studii care sa cuantifice efectele adverse sau – foarte important – studii asupra interactiunilor dintre substantele active continute de obicei in mixturile de plante, precum si interactiunile extractelor naturiste cu medicamentele alopate.

Regula de aur pentru utilizarea unui medicament nou in farmacologia moderna este testarea repetata a acestuia, cu teste randomizate, pe perioade lungi de timp si, cel mai important, testarea numita “dublu-orb” care are in vedere eliminarea oricaror influente externe asupra rezultatelor studiului, cum ar fi efectul placebo si capacitatea naturala a organismului de a se vindeca singur.

Fitoterapeutii sustin insa ca plantele sunt supuse aceleiasi presiuni revolutionare ca si lumea animala, de aceea trebuie sa dezvolte sisteme de aparare complexe impotriva factorilor nocivi externi ca radiatii, radicali liberi de oxigen si germeni.

Si din moment ce o afectiune are la origine mai multi factori, remediile naturiste asigura principiile active pentru a lupta impotriva tuturor acestor factori in acelasi timp prin utilizarea acestor mecanisme naturale de aparare ale plantei.

Pe scurt, fitoterapeutii nu cauta sa utilizeze o singura sustanta pentru o singura cauza a bolilor, ci mai degraba un remediu complet care sa se adreseze afectiunii respective ca intreg.

Printre plantele ale caror afecte au fost demonstrate stiintific sunt :

• Usturoiul—efectele antibiotice ale acestuia sunt certe, pe cand studiile privind utilizarea acestuia ca protector cardiovascular s-au dovedit neconcludente
• Sunatoarea—este cert ca are efecte antidepresive
• Degetelul—contine digitala care se utilizeaza cu succes in tratarea aritmiilor si insuficientei cardiace
• Echinaceea—studiile s-au dovedit neconcludente in ceea ce priveste capacitatea acesteia de a reduce simptomele asociate racelii si gripei
• Aloe vera—a demonstrat certe efecte antiinflamatoare la animalele de laborator dar efectele asupra afectiunilor dermatologice nu sunt convingatoare
• Scortisoara—un extract special a dovedit certa activitatea in controlul nivelului glucozei si al colesterolului
• Musetelul—a demonstrat efecte bactericide asupra Helicobacter pylori in vitro
• Ceaiul verde—a demonstrat efecte hipocolesterolemiante (scade colesterolul din sange) certe in cure lungi si doze crescute, dar efectul anticancerigen este incert. De asemenea, consumat timp indelungat reduce teoretic riscul de boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.
• Busuiocul—uleiul extras din frunzele acestuia are efecte antibacteriene puternice in vitro si de asemenea activitate antiulceroasa in ulcerele induse de aspirina si alte meicamente antiinflamatoare. Efectele sale pe tractul digestiv ca purgative sunt insa discutabile.
• Arnica—pe langa utilizarea in cosmetica, efectele sale antiinflamatoare puternice o fac o potentiala candidata la tratarea bolilor reumatice in uz extern

Acestea sunt cateva dintre cele mai comune plante utilizate atat in sens curativ cat si in alimentatia de zi cu zi.

O alta parere des intalnita este aceea ca remediile naturiste sunt lipsite de efecte adverse, ceea ce nu este adevarat tinand cont de faptul ca principiile active sunt substante chimice din clasa alcaloizilor de exemplu care dozate necorespunzator pot avea efecte dramatice.

Cel mai graitor exemplu este cafeaua: are efect antioxidant, stimulent al sistemului nervos central si usor efect diuretic. Ganditi-va insa ce se intampla cand depasiti doza dumneavoastra obisnuita—apar palpitatii, cefalee, ameteli si tremur al extremitatilor.

Majoritatea alcaloizilor au efecte puternice asupra creierului iar actiunea lor depinde foarte mult de doza. De asemenea, multe plante verzi contin compusi fotosensibilizanti si extractele acestora consumate in exces pot produce dermatita prin cresterea sensibilitatii pielii la ultraviolete (mararul).

Ceaiul de menta utilizat in tulburarile de tranzit intestinal creste secretia acida in stomac fiind contraindicat persoanelor cu ulcer gastric sau duodenal sau celor cu boala de reflux gastroesofagian. Extractele de usturoi pot cauza in doze mari reactii alergice, scaderea calciului si proteinelor serice, spasm bronsic, nepunand la socoteala neplacerile cauzate de eliminarea mirosului prin piele si respiratie.

Si, nu in ultimul rand, utilizarea eronata a anumitor ierburi poate avea efecte dezastruoase, asa cum s-a intamplat in Belgia in 1993 cand utilizarea unei plante chinezesti din compozitia unui produs de slabit a dus la aparitia a peste 100 de cazuri de insuficienta renala, planta respectiva fiind utilizata in medicina traditionala chinezeasca in doze reduse ca antireumatic.

Lumea medicala este impartita in ceea ce priveste remediile naturiste si asa cum am vazut utilizarea la modul general, fara informare atenta si din auzite a plantelor nu numai ca nu produce efectele asteptate, dar poate face mai mult rau decat bine.

Arsenalul de care lumea vegetala dispune este puternic, complex si divers si modul in care ne folosim de ceea ce ne pune natura la dispozitie poate asigura o viata sanatoasa si plina de energie, dar sa nu uitam ca organismul uman este un mecanism foarte fin reglat si orice interventie din afara il poate dezechilibra.

De aceea e bine sa aplicam aceleasi principii remediilor naturiste pe care le aplicam medicamentelor; este adevarat ca riscul de efecte adverse este mai redus in cazul primelor din cauza concentratiilor scazute in care se gasesc substantele active, dar acestea exista iar daca abuzam de ele se pot intoarce impotriva noastra.

O si mai mare atentie trebuie sa o acorde acestei probleme persoanele cu nevoi “speciale”: copiii, femeile insarcinate sau care alapteaza, cei cu afectiuni severe ale organelor (insuficienta hepatica, renala, cardiaca), deoarece categoriile acestea sunt mai predispuse la dezvoltarea efectelor adverse din cauza modificarilor de absorbtie, metabolism si excretie a substantelor active.

De aceea e bine ca in momentul in care ne hotaram sa apelam la un tratament naturist sa consultam un specialist sau sa ne informam cat mai bine despre proprietatile, efectele adverse, doze si moduri de administrare, toate acestea asigurand o toleranta optima si ne permit in acelasi timp sa beneficiem din plin de ceea ce natura are mai bun de oferit.

Popularity: 14% [?]