Comuna, gasindu-se la noi in tara, aceasta planta medicinala regenereaza pielea si inchide plagile in timp record. Care ii este secretul? Secretul este continutul de alantoina, un compus caruia ii datoreaza proprietatile sale exceptionale de cicatrizare.

Tataneasa nu se multumeste doar sa inchida plajile. Ea actioneaza si asupra tesuturilor vecine stimuland fibroblastele, celulele responsabile cu formarea fibrelor pielii si mai ales a colagenului. Cu toate acestea folositi-o cu precautie. Radacinile sale contin alcaloide numite pyrolizidine. In doza mare sau folosirea un timp indelungat, aceste substante pot sa afecteze serios ficatul.

Ajuta in cazul plagilor

Micile plagi, intepaturi, zgarieturi, arsuri.. De mai bine de 2000 de ani tataneasa repara pielea ranita. Este extrem de buna impotriva acneei, eczemelor sau psoriazisului. In afara de actiunea reparatoare a alantoinei, prezenta taninelor permite uscarea leziunilor si accelerarea cicatrizarii. Exista numeroase creme pe baza de tataneasa, dar compesele pe baza de infuzie sau macerare uleioasa sunt de asemenea eficace.

Ajuta in cazul entorselor

Planta este apreciata de sportivi, victime ale entorselor sau tendinitelor provocate de catre miscarile repetate. Este foarte buna in cazul durerilor de spate datorate contracturilor musculare. Impreuna cu acidul rozmarinic, alantoina calmeaza durerea, diminueaza inflamarea si reduce umflaturile. Aplicati sub forma de balsam, masand de cateva ori pe zi, dar nu mai mult de o luna.

Are grija de stomac

Tataneasa calmeaza ranile gurii, mai ales dupa o operatie. Actioneaza si asupra inflamarilor mucoasei gastrice – gastrite, ulcer. Se ia sub forma de infuzie sau remediu homeopatic, dupa un consult medical.

Alte denumiri: vasc, stoletnic, vasc de brad

Prezentare: Este o planta semiparazitara, ce creste pe foioase si conifere. Frunzele sunt vesnic verzi. Fructele sunt albicioase, sticloase si nu se administreaza intern. In trecut era considerata o planta sfanta, un panaceu universal. Frunzele si tulpinitele se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pana la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In restul anului vascul nu are nici o putere lecuitoare.

Indicatii: degeraturi, stimularea metabolismului,diabet, tulburari hormonale, arterioscleroza, apoplexie, hemostatic, hemoragii nazale, hemoragii pulmonare si intestinale, tulburari cardiale, hipertensiune, hipotensiune, congestie cerebrala, senzatii de ameteala, tulburari de vedere, tulburari ale circulatiei, moleseala, vertij, lipsa de chef de munca, dereglari menstruale, menoragii, stari de agitatie, anxietate, insuficienta respiratorie, sterilitate

Moduri de folosire:

Ceai: Ceaiul de vasc se pregateste doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 lingurita cu varf de vasc in 250 ml de apa. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Daca este necesara o contitate mai mare peste zi, atunci ceaiul trebuie pastrat intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte sau incalzit de fiecare data la bain-marie.

Suc proaspat: Funzele si tulpinile proaspete se spala si se preseaza in stare umeda.

Alifie pentru degeraturi: Bobitele proaspete sunt amestecare cu untura de porc, pana ce formeaza o alifie.

Alte denumiri

Prezentare: Ventrilica are o tulpina paroasa, frunze mici, zimtate. Se termina in spice, cu flori albastre-violet. Perioada de inflorire: mai-august.  Creste in paduri, tufisuri, garduri si santuri, pe drumuri si in liziere.

Indicatii: pururit senil, secretii stomacale abundente, tulburari intestinale, nervozitate, icter, nisip in urina, dureri articulare reumatice si artritice, lapsusuri mari, bronsite vechi, boli cronice de piele, atrerioscleroza.

Moduri de folosire:

Prepararea ceaiului: Se pune 1 lingurita cu varf la 250 ml apa. Se opareste si se lasa sa stea.

Ceai pectoral: amestec de cuscrisor (mierea-ursului), frunze de podbal, patlagina si ventrilica in parti egale. Plantele se oparesc in apa in care a fost adaugata miere sau zahar.

Pentru icter, afectiuni hepatice si splenice: 50 g de radacini de papadie, 25 g de flori de ciocoare, 25 g de ventrilica, 25 g de vinarita. Se amesteca bine plantele. 250 ml apa si 1 lingurita de amestec. Se beau 2 cesti neindulcite pe zi.

Suc proaspat: Se spala planta inflorita si se preseaza cat este inca umeda in storcator. Se toarna sucul in sticle mici si se pastreaza la frigider.

Tinctura: 2 maini pline de plante inflorite si taiate marunt se pun intr-un litru de rachiu de secara de 38-40% si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea aragazului.

Alte denumiri

Prezentare: Turtita-mare creste in locuri pline de soare, uscate: margini de drum, paduri, campuri, luminisuri, ruine, dealuri si povarnisuri. Planta este acoperita de peri moi, are frunze mari, sub forma de pene late. Florile sunt mici, galbene si alcatuiesc un ciochine lung. Are o inaltime de pana la 80 de cm si este din aceeasi familie ca si cretisoara.

Turita-mare trebuie culeasa in timpul infloririi, in lunile iunie-august.

Proprietati: curativa, antiinflamatoare, hepatica

Indicatii: inflamatii ale gatului si gurii, anghina, faringita, stomatita ulceroasa, inflamatii ale mucoasei bucale, anemie, rani, reumatism, lumbago, tulburari digestive, ciroza hepatica, boli splenice, emfizem pulmonar, cord marit, boli renale si vezicale, varice si ulceratii ale gambei, boli hepatice.

Moduri de folosire:

Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita de plante la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa sa stea putin.

Baie de plante: 200 g de planta pentru 1 baie completa

Amestec de ceaiuri contra bolilor hepatice: turtita-mare, dragaica si vinarita sunt amestecate in parti egale. Se foloseste 1 lingurita cu varf la 250 ml de apa. Se opareste si se lasa la infuzat.

Alifie: 2 maini pline de frunze, flori si tulpini taiate marunt la 250 g de untura de porc.

Alte denumiri

Prezentare:Aceasta planta deosebita seamana cu muschiul si este vesnic verde. Are radacini mici, fine, subtiri si vrejuri lungi de 1-2 metri. Tulpinitele sunt lungi de 7-10 cm, au frunze moi si dese. Pedicuta este o planta ce contine radiu. Creste in lizierele padurilor si in padurile aflate la o altitudine de peste 600 m. Nu iubeste soarele. Polenul este un foarte bun leac homeopatic in ingrijirea ranilor pielii.

Proprietati: diuretica, purgativa, antitumorala, antireumatismala

Indicatii: reumatism, artrita, modificari ale formelor articulatiilor provocate de artrita, constipatie cronica, hemoroizi, boli ale cailor urinare si genitale, dureri si tumefieri ale testiculelor, nisip la rinichi, colici renale, hepatite, tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului, insuficienta respiratorie, crampe musculare, carcei, spasm vezical, hipertensiune arteriala, leziuni, rani deschise.

Moduri de folosire:

Infuzie: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 250 ml de apa data in clocot, apoi se lasa cateva minute sa stea. Se bea doar o ceasca pe zi: dimineata pe stomacul gol cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, cu inghitituri mici. In cazul in care suferiti de cancer hepatic sau ciroza hepatica, beti zilnic 2 cesti.

Perna cu pedicuta: Se iau 100-300 g de pedicuta uscata si se umple o perna care se pune noapte pe locurile suferinte. Perna isi pastreaza proprietatile timp de aproximativ un an.

Tinctura: Se prepara din planta proaspata (20 g. pedicuta, 100 ml. alcool de 80 %, 10 ml suc de lamaie). Dupa 14 zile de macerare, lichidul se strecoara si se pune in sticle inchise la culoare cu capac etans. Se administreaza cate o lingurta, in diferite dilutii reci, de 2 ori pe zi.

Mama a plantelor,

deschisa catre est,

puternica in interior,

tuturor le-ai rezistat

si li te-ai impotrivit.

Rezista deci si otravii

si contagiunii

si raului

care strabate tara.”

Maria Treben – Sanatate din farmacia domnului.

Alte denumiri: iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor

Raspandire: Creste pe campii, margini de drumuri, pasui, pogvarnisuri, terenuri umede necultivate, liziere, santuri.

Partile utilizate ale plantei: radacina, tulpina, frunze, floare, seminte

Indicatii: maladii ale aparatului respirator, secretii abundente ale mucoaselor, tuse, tuse convulsiva, astm pulponar, tuberculoza, eruptii, eczeme, astm bronsic, boli hepatice si biliare, bronsita, combare formarea calculului, crapaturi, taieturi, intepaturi, muscaturi, gusa, basici, tumori, ulcer varicos la picior, tromboza

Mod de folosire:

Infuzie: 1 lingurita cu varf de plante in 250 ml de apa. Se opareste si se lasa putin in repaos

Amestec de ceaiuri pentru astm pulmonar si bronsic: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 250 ml de apa.

Compresa cu frunze: Frunze proaspete de patlagina sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor pana se formeaza un terci. Se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci putina apa ca sa nu se intareasca, 300 g de zahar nerafinat si 250 g de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se patreaza la frigider.

Sirop, reteta nr.2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan.

Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se acopera cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop.

Dupa aproximativ 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un sorcator de fructe, se pune sa dea cateva clocote si se pune in borcane bine astupate. Cine nu poate face acest tip de fermentatie sa lase borcanul in soare sau lanag o sursa de caldura constanta, pana ce siropul se aseaza la fund.

Schinduful  este cunoscut sub denumirea de Trigonella foenum-graecum sau seminte de fan grecesc. Este adesea folosit ca agent de aromare si produs alimentar. Dar este disponibil si ca supliment pe baza de plante. In randurile ce urmeaza veti gasi referiri doar la schinduf si utilizarea lui ca supliment. Utilizat ca si aliment, beneficiile si potentialele efecte secundare pot fi mai usor pronuntate, decat atunci cand este folosit ca supliment.

Schinduful nu a fost inca evaluat de Federatia pentru Alimente si Medicamente in ceea ce priveste siguranta, eficacitatea si puritatea. Toate potentialele riscuri si/sau dezavantaje pot fi inca necunoscute. In plus, nu exista standarde de productie pentru acest compus.

Nu consumati schinduf fara sa consultati intai un medic sau un specialist, mai ales daca aveti probleme legate de sangerari sau coagularea sangelui sau diabet sau daca luati medicamente care previn sau trateaza afectiuni legate de coagularea sangelui sau diabet. Pana acum s-a demonstrat ca schinduful afecteaza coagularea sangelui si nivelul zaharului din sange.

De asemenea, discutati cu medicul inainte de a consuma schinduf daca suferiti si de alte afectiuni medicale, daca luati un tratament sau alte suplimente in afara de cele mentionate mai sus, sau daca suferiti de alergii, in special la plante. In aceste situatii este posibil ca schinduful sa nu fie recomandat.

Nu consumati schinduf sau suplimente pe baza de schinduf, fara a consulta un medic inainte, daca sunteti insarcinata sau doriti sa ramaneti insarcinata. Nu se stie inca daca schinduful va rani copilul nenascut. Acelasi lucru este valabil si in cazul in care alaptati. De asemenea, nici copiii nu trebuie sa consume schinduf fara a se discuta inainte cu medicul pediatru.

Cum sa consum schinduful?

Consultarea unui medic specialist este recomandabila si cu siguranta va fi si benefica. Daca va hotarati sa consumati schinduf, folositi-l asa cum este recomandat pe ambalaje si cum v-a prescris medicul, farmacistul sau specialistul in astfel de suplimente si tratamente.

Extractele standardizate, tincturile si formulele solide din acest supliment pentru sanatate pot reprezenta o doza mult mai de incredere din acest produs. Spre exemplu, schinduful sub forma de pilula se inghite cu apa, o pilula cu un pahar cu apa.

Pentru a va asigura de un dozaj corect, masurati schinduful in forma lichida cu o pipeta sau o lingurita pentru dozare. In acelasi timp, alte forme ale schindufului pot fi fierte sub forma de ceai.

In cazul unei supradoze consultati de urgenta un medic, inca nu se stiu pericolele unei supradoze de schinduf.

Care sunt beneficiile schindufului?

Datorita proprietatilor asemenatoare estrogenului, se considera ca schindufului ajuta la cresterea libidoului si la diminuarea bufeurilor si a fluctuatiilor starilor de spirit, simptome cunoscute pentru menopauza si simptomul premenstrual.

In India si in China este utilizat pentru a trata artrita, bronsita, pentru a imbunatati digestia, pentru a mentine un metabolism sanatos, a creste libidoul si potenta masculina, pentru a videca afectiunile pielii (rani, iritatii si arsuri), pentru a trata usturimile in gat si refluxul acid.

Schiduful are o istorie indelungata si in ceea ce priveste tratamentul afectiunilor sistemului  reproductiv, pentru a induce nasterea, al afectiunilor hormonale, pentru cresterea sanilor si reducerea durerilor menstruale.

Studii recente au demonstrat ca schinduful ajuta la diminuarea nivelului glucozei si al colesterolului si poate reprezenta un tratament eficient pentru diabetul de tip 1 si 2.

In prezent, schinduful este supus unor studii pentru a se observa beneficiile aduse in cazul afectiunilor cardiovasculare.

Schinduful are in plus si o istorie legata de marirea sanilor, continand diosgenina, utilizata pentru a obtine estrogen sintetic. S-a descoperit ca sustine cresterea unor celule noi ale sanilor si creste marimea si volumul sanilor. Dintre toate plantele utilizate pentru cresterea sanilor, schinduful are cea mai mare concentratie a compusilor de plante eficienti. Diosgenina, un steroid, este compusul de baza al peste 60% din productia totala de steroizi din industria farmaceutica.

In timp ce schinduful este considerat cea mai buna planta pentru cresterea frumusetii feminine, el ajuta si la stimularea sexuala, echilibreaza nivelul zaharurilor din sange si contine si bilineurina, care ajuta in procesul de gandire.

Schinduful a fost tema de cercetare a diferite studii privind tratamentul diabetului si prevenirea cancerului la san. Capacitatea sa de a echilibra nivelul hormonilor ajuta la tratarea simptomului premenstrual si a menopauzei. Antioxidantii continuti incetinesc imbatranirea si ajuta la prevenirea unor boli.

Unele dovezi arata ca schinduful poate avea si alte utilizari medicale. Poate reduce cantitatile de oxalat de calciu din rinichi. Oxalatul de calciu contribuie adesea la formarea pietrelor la rinighi. In plus, in  studiile pe animale, s-a observat ca schinduful reduce sansele aparitiei cancerului la colon, prin blocarea actiunii anumitor enzime.

La nivel extern, textura gelatinoasa a semintelor de schinduf poate avea beneficii precum catifelarea pielii iritate de eczema sau alte afectiuni. Poate fi aplicat si pe post de cataplasma calduta, pentru a alina durerile muscular sau cele cauzate de guta.

Efectele secundare ale schindufului

Desi rare, s-au declarat si reactii alergice la schinduf. Daca experimentati simptome precum dificultati in respiratie, umflarea buzelor, limbii sau fetei, consultati rapid un medic.

Schinduful poate schimba culoarea si mirosul urinei. Desi acest lucru nu este daunator, medicul vostru isi poate pune intrebari legate de aceasta schimbare de culoare si miros, acestea fiind similare cu cele ce au loc in urma unei afectiuni metabolice numite “boala urinei sirop de artar”.

Alte efecte secundare grave nu au fost in declarate, desi ele sunt posibile.

Sunatoarea sau Hypericum perforatum L. a devenit initial faimoasa ca tratament pentru a ajuta persoanele sa adoarma.  Totusi, sunatoarea este printre celemai investigate si cercetate suplimente din lume si in ultima vreme au aparut din ce in ce mai multe utilizari ale acesteia. De fapt, ea este studiata de multe decenii de specialistii din Europa.

Sunatoarea face parte din fitochimicele care fac referire la compusii  gasiti doar in plante, care sunt antioxidanti si contin alte diverse substante chimice considerate a fi benefice pentru sanatatea umana. Asa ca, atunci cand mamele noastre ne spuneau sa mancam si legumele din farfurie stiau ele ce vorbesc, chiar daca nu cunosteau notiunea de fitochimicale.

Beneficiile oferite de sunatoare

Suplimentele pe baza de sunatoare sau extractul de sunatoare ne fac adesea sa dormim, dar asta pentru ca este un puternic antidepresiv. Cercetatorii au descoperit ca sunatoarea contine o combinatie unica de fitochimicale, in special hipericina, care reactioneaza intr-un mod favorabil cu chimicalele din creierul nostru, pentru a alina disconfortul emotional, a alunga depresia si a calma nervii. De fapt, ele functioneaza ca si antidepresivele din farmacii. Dar sunatoarea prezinta un mare avantaj in comparatie cu medicamentele chimice si anume acela ca efectele secundare sunt minime sau zero, in functie de fiecare organism in parte. Evident, acest lucru reprezinta un aspect foarte important.

Poate ati vazut filme in care doctorul pune lipitori pe rana. Intotdeauna m-am cutremurat la gandul ca acele insecte chiar mananca din carnea persoanei in cauza. Totusi, lipitorile mananca acea carne bolnava si lasa doar pe cea sanatoasa.

Astfel, un al doilea mare beneficiu pe care il ofera sunatoarea este ca vindeca rani, inclusiv pe cele care sunt infectate si periculoase, numite si rani “murdare”. Astfel de rani foarte periculoase, precum si acelea care se transforma in cangrene, se pot baza cu incredere pe sunatoare. Chiar si medicii traditionali si cei din spitale folosesc compusi pe baza de sunatoare, pe post de lipitori, neafectand tesuturile sanatoase, dar curatand murdaria si infectia din zonele bolnave.

In plus, sunatoarea lupta si distruge inflamatiile cauzate de rani si nu numai. Iar ingredientul activ din sunatoare, hipericina, creste fluxul sanguin in tesuturile afectate.

Sumar al beneficiilor sunatorii:

- imbunatateste circulatia in capilare: un capilar este un vas extrem de mic, localizat in tesuturile corpurilor, care transporta sangele de la artere la vene si sunt foarte numeroase in tesuturile si organele care sunt active din punct de vedere metabolic.

- alina problemele gastrointestinale, precum indigestia si refluxul acid.

- creste circulatia catre inima.

- lupta cu retrovirusii: acestia duc la anumite tipuri de cancer.

- usureaza disconfortul de la PMS.

- ajuta in cazul depresiei moderate si anxietatii.

- ofera un somn odihnitor si alina insomnia.

Exista efecte secundare ale utilizarii sunatorii?

Uneori, sunatoarea a cauzat fotosensibilitate sau o sensibilitate crescuta la lumina soarelui. Persoanele care utilizeaza des sunatoarea trebuie sa se fereasca de lumina puternica a soarelui, indiferent de nuanta pielii.

Sunatoarea este atat de eficienta in combaterea depresiei incat devine un concurent puternic pentru pozitia de terapie antidepresiva standard. Este una dintre plantele cu o baza uriasa de investigatii si studii. Din acest motiv, s-au depus eforturi foarte mari pentru a identifica acei compusi activi antidepresivi din extractul de sunatoare.

Din punct de vedere fitochimic, sunatoarea este una dintre cele mai studiate plante. Utilizata inteligent, va poate oferi controlul asupra sanatatii voastre si va va ajuta sa reduceti si consumul de medicamente. Dar, inainte de a lua o decizie, studiati bine toate informatiile despre aceasta planta. Tineti cont de faptul ca organismele sunt diferite intre ele.

Denumiri populare:

Prezentare: Nucul este un copac ce poate creste inalt si falnic. Traieste cateva zeci de ani si este extrem de cunoscut pentru miezul fructelor sale gustoase si hranitoare.

Raspandire: Nucul este extrem de raspandit in tara noastra, putand fi gasit la campie, deal sau munte. Rar o gospodarie nu are cel putin un nuc in gradina.

Partile utilizate: frunzele proaspete se aduna in luna iunie, nucile verzi la mijlocul lunii iunie, cojile verzi de nuca cu putin timp inainte de a se coace, fructele coapte in septembrie.

Proprietati: digestiv, depurativ, cicatrizant

Indicatii: tulburari digestive precum constipatia si inapetenta, curatirea sangelui, diabet, icter, scofuloza, rahitism, osteoporoza, unghii purulente, ezcema, scabie, erupii purulente, acnee, transpiratia picioarelor, leucoree, stomatita ulceroasa, afectiuni ale gingiei, gatului si laringelui, caderi masive de par, degeraturi, paduchi si alte insecte, lenevia stomacala

Mod de folosire:

Infuzie: se opareste 1 lingurita cu varf de frunze de nuc taiate marunt cu 250 ml apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea

Adaos in bai si spalaturi: 100 g de frunze pentru baile complete, iar pentru spalaturi 1 lingurita cu varf de frunze maruntite in 250 ml de apa.

Tinctura de nuci: aproximativ 20 de nuci verzi sunt taiate in sferturi si introduse intr-o sticla cu gat larg. Se toarna deasupra 1 litru alcool de secara, astfel incat sa acopere nucile. Se astupa nucile si se lasa la macerat intre 14 zile si 4 saptamani la soare sau la caldura.

Denumiri populare:

Prezentare: Traista-Ciobanului are o inaltime de aproximativ 40 de cm la maturitate. Frunzele sunt zimtate si formeaza o rozeta. Florile sunt foarte mici, umbeliforme, alcatuind o inflorescenta in forma de ciorchine. Infloreste in perioada martie-noiembrie. Fructele sunt mici pastai, sub forma de inimioara.

Raspandire: Se intalneste cam peste tot: drumuri, campii, santuri, povarnisuri, gradini de zarzavaturi, ogoare paraginite.

Partile utilizate ale plantei: frunze, flori, tulpina

Proprietati: cicatrizanta, curativa, hemostatica

Indicatii: hemoragii nazale, hemoragii intestinale, metroragii, menstruatii abundente, menopauza, hemoroizi, hipertensiune, hipotensiune, boli musculare externe, atrofie musculara, rilaxari ale sfincterului, prolaps intestinal, hernie inghinala, histeroptoza

Mod de folosire:

Infuzie: se opareste o lingurita cu varf de plante cu 250 ml de apa.

Bai de sezut

Comprese cu aburi: 2 maini de traista-ciobanului, preferabil proaspata, intr-o sita care se tine peste abur. Planta inmuiata de abur se pune intr-o bucata de panza si se aplica local sub forma de compresa

Tinctura: Se ia planta proaspata, cu flori, frunze, tulpina, pastai. Se taie marunt si se introduce intr-o sticla pana la gat. Se toarna peste alcool de secara sau fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare sau la caldura.