Sarea – antidepresiv natural

Multi dintre noi consumam prea multa sare, iar cercetatori ai Universitatii din Iowa cred ca o dorim cu ardoare din cauza ca ne da o stare de spirit mai buna.

Psihologul Kim Johnson de la Universitatea Iowa impreuna cu colegii lui a descoperit in cercetarile sale ca atunci cand soarecii au deficit de clorura de sodium nu mai participa la activitatile pe care le preferau de obicei, precum consumul de substante dulci sau apasarea unui buton care le da o senzatie placuta la nivelul creierului.

Lucrurile care in mod normal ar fi placute pentru soareci nu mai dau aceeasi stare de multumire, ceea ce ne face sa credem ca deficitul de sare si dorinta de a o consuma poate duce la simptome cheie ale depresiei. Cercetatorii nu pot spune daca este o depresie puternica, dar pierderea placerii obtinute prin activitatii care erau placute de obicei este una dintre cele mai importante caracteristici ale depresiei.

Ideea ca starea este un stimulent al starii de spirit poate fi motivul pentru care suntem atat de dornici sa o ingeram in cantitati mari, desi stim ca ea contribuie la ridicarea tensiunii, aparitia bolilor de inima sau alte probleme de sanatate.

Studiile anterioare arata ca media mondiala a consumului de sare pentru fiecare persoana este de 10 grame pe zi, care este mai mare decat doza zilnica recomandata cu cca. 4 grame si poate depasi nevoia organismului cu peste 8 grame.

In prezent se gasesc cantitati ridicate de sare in aproape orice, de la omlete la paste, dar in trecut era foarte greu de gasit. Consumul de sare si pretul acesteia a crescut foarte mult in jurul anilor 2000 i.Ch. cand s-a descoperit ca poate fi folosita drept conservant.

Soldatii romani erau platiti in sare; cuvantul “salariu”  provine din termenul latin pentru “sare”.  Chiar si cand a aparut metoda de refrigerare mecanica si nevoia de sare a mai scazut, in secolul 19, consumul a continuat sa fie excesiv pentru ca oamenilor le placea gustul acesteia si a devenit destul de ieftina. Astazi, 77% din consumul de sare provine din mancare din restaurante si  cea gata pregatita, precum cinele preambalate sau mancarea de la fast-food.

Evolutia a jucat un rol foarte important pentru dorinta oamenilor pentru sare. Conform teoriei evolutioniste, oamenii au evoluat din creaturi ce au trait in apa sarata a oceanului. Ajunsi pe uscat, organismele  au avut nevoie de sodiu din cauza ca mineralele joaca un rol important, permitand trecerea fluidelor in si din celule si ajutand celulele nervoase la transferul informatiilor de la creier catre corp.

Odata ce omul a ajuns in climatul fierbinte din Africa, transpiratia a lasat organismul fara sodium. Sarea era putina din cauza ca stramosii aveau o dieta bogata in vegetale  si traiau departe de ocean.

Comportamentul este si el un factor cheie in asigurarea necesarului de sare. Noi suntem echipati cu un sistem de detectare a gustului proiectat pentru a descoperi sarea si creierul tine minte locatia sursei de sare. Mecanismul care da placere din creierul nostru se activeaza cand consumam sare.

Deci corpul nostru are nevoie de sare si stie cum sa o gaseasca si sa o conserve. Primul semn al dependentei este sa continui sa folosesti un lucru desi stii bine ca este daunator.

Multor persoane li se recomanda sa reduca consumul de sare din cauza problemelor de sanatate, dar nu pot face asta pentru ca le place gustul si gasesc mancarea fara sare ca nu are absolut niciun gust pentru ei.

Alt aspect puternic al dependentei de sare este dezvoltarea unei pofte imense atunci cand te abtii de la consumul ei. Legatura dintre nevoia de sare si pofta este aceeasi ca si in cazul dependentei de droguri, nefiind o problema chiar atat de simpla.

Prin urmare, chiar daca sarea are un gust bun, tineti cont si incercati sa va convingeti ca nu este un lucru bun, ci chiar daunator in unele cazuri.

Popularity: 4% [?]